Adolescenta

Nimic nu o sa ma faca sa ma schimb.

Aiurea. In fiecare zi ma shimb, uneori si fara sa imi dau seama. Asta e. Asa e varsta si ma bucur enorm ca nu raman la fel. Iti dai seama cum ar fi? Pfuu. Uneori ma gandesc cum puteam gandi asa ceva anul trecut sau chiar .. ieri?! Asa ca e bine ca ne schimbam, ne maturizam. Noi adolescentii credem ca suntem perfecti la varsta asta, ca nimic nu ne poate opri sau schimba, ca suntem puternici, de neinvis, neinfricati (mai ceva ca Superman, seriously) ca avem intotdeauna dreptate (treaba asta cu dreptatea duce uneori la violenta fizica si verbala, desigur; intr-atat putem fi de siguri pe noi, de increzatori ca tot ce spunem este drept), ca putem face tot ce vrem si ce nu vrem, ca vom fi la fel mereu (cred ca si peste vreo 2 ani cand voi citi postarea voi rade de ceea ce gandesc acum, pe bune) si alte si alte calitati incredibile, defectele proprii fiind in marea majoritate a timpului excluse din gandirea noastra. Dar de ce sa mint si sa nu recunosc ca eu asa gandesc in 70 % din momentele de acum?
Recunosc.
Si de asta e al naibii de tare adolescenta ! :D